Ce înseamnă să ai succes pentru fiecare dintre noi? Exemplul dat de Delia Matache care a „îndrăznit” să afirme că nu își dorește copii și astfel, să iasă dintr-un tipar impus de societate conform căruia o femeie nu poate fi împlinită (deci nu se bucură de succes în plan personal) dacă nu are copii, dacă nu procreează este reprezentativ zilele astea.
Cum definești TU succesul sau împlinirea, în propriii termeni?
(te invit să notezi, în cuvintele tale, care este definiția succesului)
Cum ar fi să vorbim despre succes altfel, fără tipare și fără idei preconcepute?
Cine ne spune cum trebuie să fim ca să ne simțim împlinite ca persoane? Fie că vorbim despre oamenii apropiați nouă sau despre societate în general, opinia lor despre împlinirea personală nu trebuie să fie literă de lege. Nu e necesar să ne încadrăm cu toții într-un șablon, de parcă am fi toți o apă și un pământ.
De la vârste timpurii, ni se induce ideea că succesul este despre ceea ce ar putea să admire (după caz, să invidieze) alții la tine, ci nu despre ce este cu adevărat important pentru tine în raport de cine ești și ce îți dorești, căci pentru a avea succes, trebuie să fii și să îți dorești niște lucruri unanim acceptate!
Fără intenția de a victimiza femeile, dar chiar și în anul 2022 acestea sunt în continuare supuse mai multor prejudecăți. Surprinzător (sau nu), o femeie împlinită e musai să se căsătorească până la o anumită vârstă, să aibă copii (și aici e treabă grea că dacă 0 e un număr inacceptabil, 1 copil e prea puțin, iar de la 3 încolo e prea mult) și desigur, să aibă o carieră de succes c-un venit consistent, să nu fie întreținută de soț, plus că trebuie să rămână în standardele de greutate, dimensiuni, dacă e posibil fără vergeturi și celulită că îl deranjează pe dl Buhnici (ups, am fost răutăcioasă), și desigur, îmbrăcată suficient de feminin cât să nu își piardă din farmecul sexului frumos, dar nici prea dezgolită ca să nu transmită mesaje eronate. Evident că, suplimentar, este apreciată pentru abilitățile sale de gospodină și de... alte abilități pe care nu le vom numi aici și acum, iar dacă nu intră în tipar sau iese din tipare, împlinirea sa, succesul personal ori chiar existența-i poate fi pusă sub semnul întrebării!
Ori ești cum trebuie să fii, ori nu mai ești!
Și fără a mai face diferențe pe criterii de sex, uite așa fiecare dintre noi (oamenii) ajunge să alerge după un ideal care nici măcar nu îi aparține, iar când ajunge să îl atingă, sub o formă sau altă, chiar și temporar, sentimentul de neîmplinire se acutizează căci nu se regăsește în poveste, nu e despre el. A făcut, a ajuns să aibă și să devină ceva pentru că TREBUIE, pentru că așa se face, pentru că succesul e ăla conform tiparului, același pentru toți.
De ce cădem în capcana asta? Păi ca să poți vorbi realmente despre succes, așa cum se vede el prin propriii ochi, e nevoie să știi cine ești și ce îți dorești, și abia apoi poți vorbi despre a acționa cu adevărat în direcția succesului tău- ăla propriu și personal.
În cele ce urmează nu voi vorbi însă despre cum să te descoperi pe tine - pe canalul meu de YouTube găsești câteva exerciții, sunt acolo câteva instrumente care să te sprijine în a-ți identifica punctele forte pe care poți miza, ariile de îmbunătățire pentru a lucra la ele ori după caz, pentru a înțelege unde e mai înțelept să delegi; precum și videouri despre pasiuni, aspirații, valori personale și priorități în viață. Iar pentru cei care preferă să citească, pe website găsesc cel puțin 2 eBookuri cu recomandări utile și aplicații - toate sunt resurse gratuite și disponibile oricând. Dar e nevoie de mai mult decât de a le accesa, e nevoie de a le aplica pe propria persoană, de a-ți lua timp cu tine însuți și de a-ți vorbi sincer, fără frica de a fi judecat, neacceptat, respins, blamat, pus la zid, etc. Nu e tocmai ușor, dar e tare benefic!
Povestea mea
Vreau să împărtășesc aici povestea mea cu scopul de a înțelege cum am ajuns eu să pricep ce înseamnă succesul personal și cât de importantă e cunoașterea de sine.
Vizualizează-mă pe mine în anii 2015-2016: încă nu împlinisem 30 de ani și de la exterior, păream a deține "rețeta succesului": jobul visat, câștiguri peste medie, casa și mașina erau mult peste ceea ce visasem; căsătorită cu iubitul din liceu, marea mea dragoste; mămica unei fetițe adorabile și eram în așteptarea unui băiețel ce urma să vină pe lume până la finalul lui 2016; familia extinsă îmi era aproape și apropiată, iar eu și toți ai mei sănătoși; aveam mai multe prietene faine, de suflet și eram înconjurată de oameni care mă inspirau și/sau îi inspiram la rându-mi; aveam parte de vacanțe în locuri frumoase și shoppingul era un fel de hobby practicat recurent...
Din afirmațiile pe care le auzeam în jurul meu, păream să am „totul” pentru ceea ce înseamnă clasa de mijloc în România.
La interior însă, succesul pe care cei din jur mi-l "atribuiau" nu se simțea la fel.
De ce?
Varianta scurtă: nu despre asta era vorba în povestea MEA de succes.
Varianta lungă: adevărul e că eu habar nu aveam ce îmi doresc, nici măcar cine sunt și implicit ce mă reprezintă.
Trăisem o viață în goana după a face lucruri și a fi cine se așteptau cei din jur să fiu sau la ce se așteptau ceilalți să fac. Vinovăția și rușinea erau 2 elemente care făceau parte din existența mea de zi cu zi, de parcă am fi fost surori siameze. Eram mereu sub semnul lui "trebuie": trebuie să fiu așa pentru a fi acceptată, iubită, respectată. Trebuie să fac una sau alta pentru că asta se așteaptă X sau Y de la mine. NU îi pot dezamăgi! Ce ar crede despre mine dacă nu fac aia sau cealaltă? Trebuie să fac lucrurile perfect, altfel nu sunt suficient de bună! Trebuie, trebuie, trebuie... Ce aveam eu nevoie, ce mă reprezenta pe mine nu conta, căci prioritatea mea nr. 1 era să nu dezamăgesc pe cineva. M-aș fi simțit fie extrem de vinovată, fie extrem de rușinată dacă nu m-aș fi ridicat la nivelul așteptărilor. Și știi ce? Oricum mă simțeam zi de zi așa: vinovată și rușinată, indiferent cât de multe făceam sau cum le făceam!
Am acumulat lucruri materiale, o funcție, am construit o imagine de om împlinit, dar eu nu mă simțeam împlinită. Pentru mine succesul era în primul rând despre iubire, despre familie, de care nu mai aveam timp... Iar în timpul pe care îl aveam la dispoziție cu cei dragi, acționam din energia vinovăției că nu sunt mama perfectă, soția perfectă, fiica perfectă- partea asta m-a chinuit cel mai tare de-a lungul existenței.
Credeam cu tărie că mă voi simți împlinită când voi avea mai mult, când voi fi urcat mai sus pe scara ierarhică - a venit un nou rol în cadrul organizației, „mai sus”, aveam 27-28 ani, dar știi ce? Nu a compensat faptul că mă întorsesem la serviciu când fetița mea avea 3 luni și jumătate și n-a compensat nici alte compromisuri pe care le-am făcut pentru că "trebuia".
Aș putea continua lista cu muuuuuulte alte exemple, dar cred ca ai prins ideea!
Ce s-a întâmplat de s-a produs declickul în cazul meu? A fost nevoie de un șoc, de o serie de experiențe dureroase atât în plan profesional (compania pentru care lucram de 8 ani a decis să închidă businessul și m-am trezit fără job), cât și în plan personal (posibilă depresie post-natală, primul copil și-a respins fratele mai mic timp de cel puțin 6 luni și se trezea noapte de noapte din somn plângând din acest motiv, iar la nivel de cuplu se instalase prăpastia). Pe scurt, brusc, "succesul meu" nu mai exista!
Eram eu cu mine însămi și detestam asta, pentru că eu habar nu aveam cine sunt cu adevărat și ce Dumnezeu vreau eu de la viață, de la mine; eram nevoită să mă privesc în goliciunea mea. Pentru prima dată în viață, am simțit nevoia sau... nu am avut de ales decât să stau de vorbă cu mine însămi, să pricep unde sunt și unde vreau să ajung. Să nu mai acționez din inerție, să nu mai caut să mă pliez pe așteptările pe care eu îmi imaginam că ceilalți le au de la mine.
A fost momentul în care am înțeles că cine sunt eu e ce duc cu mine oriunde aș fi, indiferent de rolul pe care îl am în viața de zi cu zi, indiferent de oamenii care intră sau ies din viața mea, indiferent unde locuiesc sau ce job am, eu mă pot baza pe mine și doar pe mine fără excepție.
Restul e efemer: acum poate fi, a doua zi poate să nu mai fie acolo pentru mine si cu mine, DAR EU- eu pot fi și pot rămâne acolo pentru mine, indiferent de moment.
Cunoașterea și acceptarea de sine - prima treaptă pe scara succesului personal
Astfel, am înțeles pe propria-mi piele că primul pas spre a duce o viață împlinită, spre a cunoaște succesul personal, este să știi de unde pornești și unde vrei să ajungi!
Să te cunoști, adică să te asculți, să te accepți cu plusuri și minusuri, să cobori în interiorul tău, ca să poți să te ridici apoi peste limitele autoimpuse. Ca să trăiești în acord cu cine ești, cu ceea ce te reprezintă, cu ceea ce e cu adevărat important pentru tine, e nevoie mai întâi să descoperi toate aceste aspecte. Să îți iei timp tu cu propria-ți persoană și să sondezi adânc, fără măști, fără scuze, fără critici, fără vinovăție ori rușine.
Dă-ți voie să te observi și să te conectezi cu tine însuți!
Să trăiești în dezacord cu valorile personale cauzează stres și anxietate. Cunoașterea propriilor valori precedă aplicarea lor în viață. Este dificil, dacă nu chiar imposibil, să fii o persoană care performează în orice arie a vieții sale dacă nu ai claritate în privința priorităților tale în viață. Nu putem lua decizii într-un domeniu al vieții fără ca acesta să ne afecteze în alte domenii ale vieții noastre.
Când faci alegeri (adică în fiecare zi), caută să trăiești într-un mod care să fie în concordanță cu tipul de persoană care îți dorești să fii. Nu poți fi o persoană perfectă, dar poți lucra cu siguranța la a fi o persoană sinceră față de tine în primul rând.
Mai detaliat și țintit lucrez pe cunoașterea de sine, pe reliefarea punctelor forte și valorilor personale, precum și pe multe altele, în programul "De la frică la reușită". Este un program ce integrează 15 principii de viață simple, de bun simț zic eu, dar cu maximă eficiență, generatoare de plus valoare atât la nivel de carieră, dar mai ales în plan personal, căci în definitiv rămânem un singur om, indiferent de numărul de roluri pe care le avem în viața de zi cu zi.
Photo Credits: media from wix