Povestea Ioanei din articolul precedent a avut ecou pe rețelele de socializare unde am ilustrat video câteva situații în care ea se poate manifesta (vezi aici). Așa că propun ca povestea Ioanei să continue.
În acest articol vreau să vorbim despre câteva dintre provocările cu care Ioana se confruntă la muncă – provocări cu care posibil tu, cel care citești, te confrunți deja de ceva vreme în mediul profesional în care activezi, pentru că în cariera fiecărui profesionist există momente în care simte că nu se mai regăsește la locul ăla de muncă, nu îi mai este potrivit sau simte că și-a pierdut vocea într-un mediu de lucru cel puțin ostil, dacă nu chiar toxic.
Îmi amintesc cum în urmă cu câțiva ani am intrat într-o sesiune de coaching organizată la serviciu, în care eu eram clientul, și i-am spus ferm convinsă coach-ului meu că nu mă mai regăseam acolo, că simțeam că nu mai am nimic de oferit în acel loc și nici de primit nu mai primesc deja de ceva vreme ce îmi doresc. Iar din acel punct a urmat o sesiune cu mult sens și valoare, la finalul căreia am ieșit cu optimism, energie și cu convingerea că de fapt, am încă atâtea de spus și de făcut acolo, iar eu am atâtea de primit de la cei alături de care pun în aplicare acele idei...
Am avut doar nevoie de ajutor ca să văd dincolo de aparențe și să găsesc ceea ce sună a clișeu: oportunitatea din mijlocul dificultăților.
Desigur, provocările pot fi diverse, iar dificultățile cu care eu mă confruntam atunci pot fi complet diferite de cele cu care tu te confrunți. Departe de mine gândul că aș fi experimentat eu toate provocările posibile. Fiecare se confruntă cu situații diferite, dar mai ales și foarte important: fiecare dintre noi filtrează realitatea înconjurătoare și o percepe în mod diferit. Așa că aceleași situații ne pot afecta distinct sau pe unul dintre noi acele situații să nu îl afecteze deloc.
La modul general, situațiile astea dificile te pot afecta atât din punct de vedere performanță profesională, cât și din punct de vedere emoțional, așa cum am văzut și în povestea Ioanei și vom detalia în cele ce urmează situații care, pe termen lung, au impact inclusiv asupra sănătății fizice ori mentale.
Neplăcerile de care poți avea parte într-un mediu profesional nepotrivit
· Lipsa de recunoaștere a eforturilor, a implicării, a rezultatelor.
Unul dintre cel mai des întâlnite aspecte într-un mediu nepotrivit este lipsa recunoașterii pentru munca depusă, ca și cum toată dedicarea si contribuția ar fi nevăzute, inexistente.
Pentru Ioana cel mai greu de suportat scenariu era să fie ignorată. Nu atât critica părea să fie greu de tolerat, cât să fii tratat ca și cum nu ai exista. Asta i-a generat și o scădere a motivației, ba chiar i-a afectat puternic nivelul de încredere în sine, oricum șubred chiar din perioada copilăriei; Ioana punea la îndoială valoarea sa ca profesionist, ba chiar ca om.
· Comunicare ineficientă.
Dacă mediul de lucru este caracterizat de lipsa comunicării sau de comunicare ineficientă, adică o comunicare incompletă sau la polul opus, sunt transmise exagerat de multe informații nefolositoare, netriate, ori comunicarea e neclară, inexactă, lipsită de respect, cu interlocutori mereu pe fugă, agitați și dezinteresați de ce are de spus celălalt, poate chiar grosolani, este posibil să te simți izolat ca Ioana. Ea a perceput interacțiunile astea ca fiind o dovadă că, după caz, nu înțelege ea îndeajuns de bine ori că are ea probleme în a transmite mesajul, în a-și exprima eficient ideile și provocările, alegând de cele mai multe ori să nu mai vorbească, să țină pentru ea și să primească tot balastul informațional și relațional de la ceilalți.
· Replici sarcastice sau critici constante
Criticile constante sau replicile tăioase, neproductive, ambalate chiar în umor, pot afecta negativ stima de sine și încrederea în abilitățile proprii.
După o perioadă în care Ioana a avut constant parte de asta de la managerul său și chiar de la colegi, tendința naturală ca „people pleaser” a fost să devină supervigilentă ca să nu mai scape iar vreo greșeală, ceva ce ar putea deranja sau supăra pe cineva, dar și ultradisponibilă ca să compenseze că nu se ridica la niște așteptări imaginare, să nu care cumva să dezamăgească pe cineva, precum și hipersensibilă și astfel, orice remarcă era primită ca un cuțit în inimă, dar alegea să îndure cu stoicism toate astea.
La polul opus față de Ioana, în funcție de tipul de personalitate, poți avea tendința de a contracara printr-un stil de comunicare agresiv: când te simți atacat, ataci la rândul tău și mai tare.
· Lipsa de colaborare în echipă
Un mediu de lucru tensionat sau lipsa de colaborare în echipă reprezintă premisele conflictelor - fie că sunt pe față, deschise, fie mai subtile, sub forma bârfelor, intrigilor și a concurenței acerbe dintre colegi. Toate astea i-au dat Ioanei un sentiment de neintegrare în echipă, de neimplicare din partea celorlalți, de împovărare și inevitabil, a asistat la neînțelegeri majore între colegi, în care s-a simțit trasă în pofida voinței. O astfel de atmosferă la nivel de echipă s-a soldat fie cu impact asupra performanței, asupra rezultatelor la nivel de echipă ori, deși au fost atinse rezultatele targetate, prețul acestor reușite a reprezentat pentru ea un consum emoțional enorm, copleșitor.
· Diferențe între valorile personale și cele organizaționale
Atunci când valorile personale nu se potrivesc cu cele organizaționale declarate sau mai ales cu cele existente efectiv, ca parte din cultura organizațională, este posibil apară acea confuzie, derutare, chiar dileme morale.
Dacă Ioana eram eu pe vremea când aveam rolul de HR Manager și una dintre valorile mele personale de top era adevărul, faptul că ea ar fi intrat în contact cu o serie de informații confidențiale în legătură cu care nu putea spune nimic până când era momentul oportun (moment ales de superiori) să comunice oficial, ar fi fost un consum emoțional uriaș pentru ea. Ar fi ajuns acasă sleită de puteri doar pentru că nu putea – din motive de confidențialitate – să vorbească oficial încă despre un subiect sensibil în legătură cu care i s-ar fi ridicat mingea la fileu chiar de către persoanele direct vizate, asupra cărora se răsfrângeau efectele.
(Re)descoperirea vocii personale
Pentru a depăși aceste provocări, Ioana a decis să apeleze la suportul unui profesionist în coaching, ca să învețe nu doar strategii de comunicare eficientă la locul de muncă, ci și tehnici practice, să deprindă abilități și să își transforme atitudinea pentru a putea pune limite și a-și exprima opinia într-un mod constructiv. Cu alte cuvinte, ea găsit alături de un coach profesionist un spațiu securizant pentru a se cunoaște pe sine mai bine, pentru a fi vulnerabilă fără judecată, critică, ridiculizare sau presiune, și astfel Ioana a început să își găsească vocea autentică.
Primul pas pentru a-și recăpăta vocea și a-și găsi locul într-un mediu profesional provocator a fost să se descopere sine ca să poată să stabilească niște limite ferme, să se poziționeze de la egal la egal cu ceilalți și să exprime cu încredere și calm ceea ce simțea și gândea.
A avut spațiul și suportul de a reflecta asupra valorilor personale și obiectivelor sale profesionale, dar și personale. A putut astfel să înțeleagă cine este când vocile celorlalți nu au nimic de zis, căci nu le mai ascultă sau alege când să o facă, și ce își dorește ea realmente, ci nu ceea ce crede că se așteaptă altcineva de la ea și că misiunea ei e să se conformeze fără a trece prin propriul filtru. A învățat să își asculte propriile nevoi și aspirații ca să poată să-și stabilească prioritățile și limitele.
A înțeles că pur și simplu nu ai cum să ceri celorlalți să respecte ceva, să nu încalce niște limite, dacă nici ție nu îți e clar, nu poți spune în termeni concreți care sunt limitele alea. Abia apoi poți stabili limite sănătoase în relațiile cu ceilalți la muncă, limite clare în ceea ce privește activitatea suplimentară, sarcinile extra sau comportamentele nedorite din partea colegilor sau superiorilor.
După ce și-a stabilit limitele, a învățat cum să le comunice deschis managerului, colegilor și altor colaboratori. Le-a transmis ferm că nu acceptă critici în public, că nu este de acord cu faptul că i se vorbea răstit și a subliniat importanța respectului reciproc în echipă. De asemenea, a clarificat că glumele cu tentă sexuală la adresa sa o făceau să se simtă inconfortabil și le considera complet nepotrivite în contextul muncii lor.
A mai învățat cum comunicarea deschisă poate preveni interpretările greșite și poate contribui la înțelegerea reciprocă.
A înțeles că asertivitatea îi permitea să îsi exprime opinia și să își protejeze totodată drepturile, fără a fi agresivă sau defensivă, că asertivitatea este un leac excelent pentru scuzemia cronică ce o afectase ani de zile. Ioana a început să folosească un limbaj clar, cu focus pe comportament, ci nu pe persoană, pe un ton calm și cu respect.
Un alt aspect pe care l-a învățat din sesiunile cu un coach profesionist a fost că nu e suficient să setezi niște limite clare, să le comunici asertiv, ci rămâne cel puțin la fel de important să fii consecvent în aplicarea acestora. A conștientizat că dacă tolerează unele comportamente nedorite și pe altele nu, colegii pot interpreta că limitele îi sunt flexibile sau negociabile, iar în astfel de cazuri nu ar mai fi fost luate în considerare/ în serios.
Ioana a înțeles cât de mult a ajutat-o că a cerut suport și că a rămas deschisă la a explora noi oportunități. A mai înțeles că e util să iei decizii care să îți servească intereselor și aspirațiilor tale actuale, ci nu în concordanță cu cine erai și preferai într-o altă etapă din viața ta.
Ioana a mai conștientizat că uneori schimbarea locului de muncă poate fi necesară pentru a-ți recăpăta vocea și a-ți găsi locul, dar că nu tot timpul asta e soluția, că te poți trezi în mijlocul unor situații trase la indigo, după același scenariu- doar actorii și decorul s-au schimbat.
Transformarea la exterior o succedă pe cea de la interior
Pe măsură ce Ioana își punea în practică noile abilități în mediul său profesional, a putut observa o schimbare semnificativă. A devenit mai încrezătoare în forțele proprii și a învățat să gestioneze situațiile dificile cu o abordare ce denota siguranță de sine, respect și fermitate. Relațiile cu colegii și managerul s-au îmbunătățit, iar stresul asociat situațiilor dificile a început să se diminueze treptat, având acum capacitatea să se reechilibreze după momentele mai puțin plăcute.
Capacitatea noastră de a face față situațiilor dificile este esențială bunăstării noastre. Povestea Ioanei poate fi pe alocuri povestea mea sau povestea ta.
În final, orientarea noastră și angajamentul de a lucra cu noi înșine (cu sau fără ghidare) poate aduce transformări semnificative, contribuind nu doar la o carieră satisfăcătoare, dar și la o viață cu sens, căci în definitiv în spatele multiplelor roluri deținute în viața de zi cu zi, fiecare dintre noi rămâne unul și același individ.
Comments