Îți propun o discuție cât se poate de deschisă pe o temă ce ne afectează tot mai tare, uneori chiar mai mult decât suntem dispuși să o recunoaștem: viața online vs. offline.
Oameni din carne și oase cu o diversitate de nevoi
După cum bine știi, online-ul face parte din viața noastră, însă NU este întreaga viață a noastră, pentru că noi suntem reali, și eu și tu suntem oameni din carne și oase, cu nevoi diverse, de la cele primare (cele fiziologice: foame, sete) la nevoi superioare de recunoaștere socială, auto-actualizare. Omul resimte de la naștere la bătrânețe nevoia de relaționare sau de conectare, nevoia de competență (să pot și să știu să fac diverse lucruri) și nevoia de control sau de autonomie (să decid eu ce, când, cum, de ce, cu cine; să pot să fac propriile alegeri, să nu îmi fie impuse anumite lucruri).
Este adevărat că în online îmi pot satisface PARȚIAL nevoile, dar este în OFFline locul unde aceste nevoi se întregesc, se desăvârșesc și contează cu adevărat. Un exemplu cât se poate de simplu: eu îmi comand de pe net mâncarea și băutura, însă le consum fizic pe bune, ci nu virtual, ca să îmi pot „stinge” nevoile fiziologice de foame și sete.
Un alt exemplu, am o întreagă rețea de prieteni în online, care la rândul lor ca și mine sunt oameni din carne și oase, adică eu una aș fi dezamăgită să aflu că cel mai bun prieten al meu întâlnit în online este un personaj inventat de altcineva, are cu totul altă identitate și tot ce am împărtășit nu a fost real, a fost doar un joc pentru cineva!
Așadar, prietenii mei din online ar trebui sa fie și în offline. Lista mea de prieteni de pe Facebook sau de followers de pe Instagram nu reprezintă lista mea reală de prieteni, așa cum se definește prietenia: adică nu toți cei care îmi sunt „prieteni” virtuali sunt oameni apropiați mie cu care pot să merg să mă distrez, să schimb păreri despre lucruri importante pentru mine; ei nu sunt aceiași cărora le încredințez secrete, aspecte intime, nu toți cei din listă îmi cunosc grijile și mă ajută când am nevoie, mă scot din vreo încurcătură sau mă ascultă cu orele când simt nevoia să mă descarc! Prin urmare, prietenii mei reali sunt în offline în primul rând, iar nevoia de relaționare îmi este pe deplin satisfăcută offline prin existența lor reală!
Chiar și în cazul nevoii de competență, iar aici voi veni cu un alt exemplu: eu te invit să participi la un curs sau workshop online, îți vorbesc despre niște metode, tehnici și instrumente pe care ți le prezint online, de la distanță, dar dacă tu știi sau nu știi, poți sau nu poți să faci acele lucruri mai departe, după curs, asta ține de niște capacități ale tale fizice, intelectuale și emoționale care îți aparțin în totalitate și le manifești indiferent de mediu: online sau offline. Tu ești real și dacă tu nu ai fi om în carne și oase cu un intelect și cu o diversitate de emoții, nu ți-ai manifesta acel comportament, deci nicio competență, nici în mediul virtual, nici pe banca școlii sau în mediul profesional.
Sunt convinsă că înțelegi ce am vrut să transmit până aici și nu o să mai continui cu exemplele de acest gen!
Prioritățile noastre par să se fi schimbat
Ce aș mai vrea să înțelegi TU pentru TINE, este un răspuns pe care să ți-l dai ȚIE și atât, și anume un răspuns la următoarea întrebare: "de ce online-ul a devenit mai important decât ce trăiești realmente?". Este mai important pentru tine, pentru prietenii tăi, pentru părinții tăi, pentru colegii tăi, ș.a.m.d, aproape oricine are un cont în social media a devenit mult mai preocupat de ce postează, de viața creată acolo, pe un perete virtual, decât de ceea ce trăiește acasă, la școală, în parc, la serviciu sau chiar în club!
Tu postezi ceva, iar grija ta este pentru ce vor vedea cei care nu sunt acolo atunci, cei care văd postarea ta dintr-un club de exemplu, în loc ca “grija” ta să fie pentru cei cu care ești atunci acolo și ce faci efectiv în acel moment, nu mai târziu, nu mai devreme!
Te-ai întrebat de ce ești preocupat de imaginea ta în online mai mult decât de imaginea ta în ochii celor care te privesc direct, ci nu printr-un ecran?...
Persoanele publice evident sunt preocupate și chiar plătesc pentru a-și menține imaginea în online într-un anumit fel, deoarece de acolo câștigă bani, de acolo își câștigă existența, mai clar: dacă nu au imaginea care "vinde", ei nu mai au de mâncat, de îmbrăcat, de parcat sau de plimbat. Simplu și logic am putea spune pentru ele! Dar tu?... Tu ești o persoană publică sau faci parte din rândul oamenilor obișnuiți cu o popularitate în medie sau chiar scăzută, în principiu localizată în jurul ariei în care locuiești și studiezi ori muncești?
Inventarul beneficiilor
Ei bine, dacă faci parte din această categorie a oamenilor de rând, care nu sunt nici vedete, nici politicieni, nici oameni de cultură, nici băgători de seamă cu apariții la TV fără vreun motiv justificat, atunci de ce este atât de importantă imaginea din online? Ce beneficii îți aduce? Te invit chiar să notezi câte beneficii îți vin minte, toate avantajele pe care le ai din imaginea creată în online. De exemplu: "cunosc persoane noi" sau "cei care nu mă suportă mor de ciudă prin ce locații mă plimb eu" ori "fostul sau fosta se zgârie pe ochi că acum sunt cu altcineva". Sau pot fi beneficii mai “pașnice”, precum “prieteni vechi cu care nu mai am ocazia să mă văd prea des rămân la curent cu ce se întâmplă în viața mea și viceversa” ori “împărtășesc în timp real ce fac și cu prietenii/ membrii familiei care nu pot fi lângă mine atunci!”
Bun, acum că ai finalizat lista cu beneficiile avute de pe urma acestei vieți intense în online, notează în dreptul fiecăruia: aș mai avea același beneficiu și dacă nu aș pune în online acele detalii? Dacă nu, gândește-te ce fel de beneficiu este: te ajută cu adevărat pe tine însuți sau este doar despre a demonstra ceva celorlalți? Cu alte cuvinte, luăm exemplul acela cu “cei care nu mă suportă mor de ciudă prin ce locații mă plimb eu, iar ei nu” și gândește-te la modul cel mai serios ce câștigi tu că “mor ei de ciudă”? Adică, pe bune: ce câș-ti-gi? Ți-ai făcut un scop în viață să îi enervezi pe alții prefăcându-te că te simți bine sau tu chiar te simți bine unde și cu cine ești în acel moment, iar atunci alegi să îți dedici timpul, mintea și sufletul celor cu care ești acolo, bucurându-te maxim de ce trăiești fix în acele momente?
Trăiește clipa, autentic!
Aș vrea să fac o clarificare totuși: NU este despre a NU posta ce vizităm, cu cine ne plimbăm, ce mâncăm, ce gândim sau ce simțim, etc, etc, ci este vorba despre a trăi autentic toate lucrurile alea FIX atunci, FIX cu acei oameni care sunt fizic lângă tine, FIX acolo unde te afli.
Te bucură momentul ăla pe bune? Păi atunci trăiește-l, lasă online-ul pentru mai târziu, pentru o altă dată sau chiar și pentru niciodată, cum crezi tu, dar FIX atunci când ești într-un loc, cu niște oameni, făcând ceva anume: trăiește OFFLINE ce ți se întâmplă, trăiește cu toate simțurile tale acele momente, bucură-te prin toate celulele tale de tot și de toate, pentru că este în offline (adică în tine, format din carne și oase, ci nu din pixeli) unde simți bucuria, tristețea, furia, fericirea supremă, unde râzi în hohote și simți prin tot corpul hormonii fericirii; este stomacul tău real, ci nu virtual, care simte fluturașii, fiorii dragostei; în offline ai parte de primul sărut, de prima noapte de dragoste, de îmbrățișări pasionale sau doar prietenoase, de consolare sau de dor.
Înțelegi despre ce vorbesc...
Mii de like-uri nu pot substitui atingerea fizică a persoanei iubite; mii de comment-uri nu pot înlocui un prieten care sare în apărarea ta când ești încolțit în curtea școlii sau vine în ajutorul tău când ai rămas cu mașina în drum, noaptea și fără bani; milioane de followers nu te vor încălzi dacă îți pierzi unul dintre părinți de pe o zi pe alta și privind la ultimii 2-3 ani din viața ta realizezi că abia dacă l-ai privit sau ai schimbat două vorbe cu el pentru că... erai online!
Dă-i offline-ului locul binemeritat!
Din punctul meu de vedere, online-ul este bun, este minunat; eu desigur că mă bucur că există, altfel cum am mai fi stat noi “de vorbă” acum, DAR... există acest mare DAR! Dar viața ta este în offline, acolo este real tot ce simți, tot ce trăiești, tot ce iubești! Acolo te-ai născut, acolo trăiești și acolo vei muri- așadar, dă-i OFFLINE-ului locul ce și-l merită! Fă o prioritate din a trăi REAL, și transformă online-ul în “just a second option”.
Te vezi cu un prieten, privește-l în ochi! Iei cina în familie, privește-i și vorbește-le alor tăi, cere-le și lor să facă la fel, să vă bucurați de momentul ăla vorbind despre voi! Pleci în vacanță, bucură-te de acele locuri minunate și de oamenii cu care ești acolo, o să ai timp să te uiți pe pozele și videourile făcute mai târziu (înainte de culcare sau chiar când te întorci din vacanță). Îți vizitezi bunica la care ai crescut, povestește-i despre tine, zâmbește-i, lasă-te răsfațat/ă cu ce ți-a pregătit și cu bucuria de a te revedea, ci nu o întreba dacă acolo chiar nu e semnal 4G!?! Te-ai întâlnit cu iubitul sau cu iubita, fiți împreună acolo unul pentru altul- de ce să îi zici că îl/ o iubești “to the moon and back” sub poza făcută cu 2 minute înainte, când îi poți spune privind în ochii săi, buză-n buză, cu telefonul în buzunar. Îți garantez că veți putea să vă bucurați unul de altul trup și suflet mult mai mult dacă uiți de telefoane, live-uri, poze în story “right here and right now”. Postează mai târziu ca semn ca încă te mai gândești la el sau la ea ori nu mai posta deloc: scrie-i lui sau ei direct!
Online vs. relația cu copiii
În relația cu copiii... mărturisesc că nu o dată mi-am auzit eu însămi ”mami, mai lasă telefonul ăla”. Atenția noastră și prezența noastră în offline, cu toate simțurile, sunt traduse de către ei ca iubire - atât de simplu și profund totodată! Cu cât petrecem mai mult timp offline cu ei, cu atât se vor simți mai iubiți, mai importanți, mai valoroși- vor fi fericiți! Nu este în definitiv asta ce ne dorim pentru copiii noștri?
Și să ne reamintim că exemplul personal este cel mai puternic: nu pot să îi cer copilului meu să petreacă mai puțin timp în fața unui ecran, dacă eu petrec cea mai mare parte din timpul liber în fața unuia! Diferența dintre mine, adult, și copil este că am mai puțin timp liber la dispoziție, dar ăla care este îl umplu cu activități online.
Iar acum când mulți dintre părinți lucrează în sistem home office, exemplul dat copiilor este constant: petrecem 2/3 din timp conectați online și este inevitabil, știu! Ca și mine, probabil că foarte mulți părinți lucrează online, fac cumpărăturile online, achită facturi online, se formează și se perfecționează profesional participând la cursuri online, țin legătura online cu prietenii ori cu alți membri ai familiei cu care nu locuiesc și multe altele, ONLINE!
Dar putem face o diferență pentru copiii noștri: să ne recreăm offline alături de acești cei mai dragi oameni ai sufletului nostru!
"Trăiește frumos", zice Delia
În concluzie, vorba cântecului Deliei “Trăiește frumos, adică real, real”/ (...) “Nu există aplicații să mă învețe să iubesc/ Nu vei găsi fericirea nici cu GPS”. Prima dată trăiește la maxim în offline și când sau dacă îți mai rămâne timp, încarcă și în online frânturi din viața ta!
BIG LIKE VIEȚII REALE! Din inimă ❤️
PS: Dacă ai ajuns la concluzia că timpul petrecut cu cei dragi este tot mai limitat, că nu găsești un echilibru între viața profesională și personală, te invit să ceri mai multe detalii despre cursul „Productivitate Personală”, accesând secțiunea <Contact> de pe acest website.