Suferi de sindromul impostorului?
Actualizată în: 7 feb.
După ce în luna ianuarie am ținut sesiuni online de clarificare cu persoanele care s-au înscris pentru programul recent lansat de mine – Cum să te eliberezi de sindromul impostorului în 6 luni prin Metoda 3A, am constatat că o parte dintre acestea nu erau familiarizate cu conceptul, așa că mi-am propus să vin cu niște clarificări pentru publicul larg. Mai întâi am vorbit despre asta într-un live în comunitatea mea de pe facebook (grupul privat Comunitatea Succes pe Tocuri), iar acum scriu și aici, pe blog.
Ce este acest sindrom?
Sindromul impostorului (cunoscut și sub numele de fenomenul impostorului sau sindrom de fraudă) este un tipar psihologic în care o persoană își pune la îndoială competențele, talentele sau realizările și are o frică constantă de a fi descoperită drept „impostor”, teama că cei din jur vor realiza că de fapt nu știe atât de multe pe cât pretinde, nu poate face și obține rezultate la un nivel ridicat.
Termenul de fenomenul impostorului, cum a fost numit inițial, a fost introdus într-un articol publicat în 1978, intitulat „Fenomenul impostorului la femeile cu rezultate ridicate: dinamică și intervenție terapeutică” de dr. Pauline R. Clance și dr. Suzanne A. Imes și făcea referire la incapacitatea și insecuritatea adulților de a-și recunoaște realizările profesionale și la teama lor de a fi deconspirați de cei din jur și de a-și pierde, astfel, statutul social.
Ce au constatat ele atunci prin studiile realizate pe un eșantion de 150 de femei cu rezultate ridicate a fost că acestea se percepeau și poziționau ca fiind niște persoane false și superficiale, ca și cum i-ar fi păcălit pe alții să le considere inteligente, capabile sau demne de admirat, așteptându-se să fie „deconspirate” dintr-un moment în altul, fapt ce le cauza desigur mult stres, anxietate și îndoieli de sine.
Persoanele care suferă de acest sindrom pun rezultatele lor pe seama norocului sau a a incapacității celorlalți de a depista superficialitatea și tendința lor de a se lăsa păcăliți de aparențe, ele se confruntă cu convingerea că sunt niște impostori și că nu merită tot ceea ce au realizat, în pofida dovezilor vizibile ale competenței și pregătirii lor.
La început, sindromul impostorului a fost considerat ca fiind mai degrabă frecvent în rândul femeilor cu rezultate ridicate decât în rândul bărbaților. Studiile ulterioare au indicat că, totuși, el apare indiferent de sex, doar că bărbații cel mai probabil vorbesc mai puțin deschis despre aceste gânduri care îi macină.
Cauzele identificate în urma studiului mai sus-menționat erau legate de stereotipurile de sex, dinamica familiei, cultura și educația. Cu alte cuvinte, putem ajunge să suferim de acest sindrom dacă circumstanțele de viață din copilăria timpurie și felul în care am fost crescuți și educați ne-au impactat nefavorabil, fie pentru că ne-au fost insuflate în familie valori legate de performanță, perfecțiune, succes prin obținerea de rezultate prin competiție, ne-a fost încurajat spiritul competitiv prin comparații frecvente cu alți copii („X de ce a luat 10 și tu nu? Nu poți fi și tu ca X?”) și s-a pus foarte tare accentul pe performanță, dar ține desigur și de trăsăturile de personalitate ale fiecărei persoane.
Tipologii de oameni care se încadrează ca fiind candidați ideali la a suferi de acest sindrom:
1. 𝗣𝗲𝗿𝗳𝗲𝗰𝘁𝗶𝗼𝗻𝗶𝘀𝘁𝘂𝗹
E cel care crede cu tărie că dacă nu e perfect, dacă nu face lucrurile perfect, tot ce a obținut e egal cu 0, cu alte cuvinte: nu contează că a reușit 100 de acțiuni, dacă cea cu numărul 101 nu a fost perfectă, celelalte 100 e ca și cum nu ar fi existat! Acest tip de om e mai degrabă înclinat să se critice pentru orice mică eroare și să se simtă rușinat de eșecul lui și va evita, va tot amâna să facă lucruri noi de frica de a nu fi capabil să le facă perfect sau după caz, va renunța rapid la un proiect nou/ acțiune nouă dacă nu-i iese cum vrea el din prima, adică perfect, cum altfel?
2. 𝗘𝘅𝗽𝗲𝗿𝘁𝘂𝗹
E acel gen de persoană care crede că ar trebui să aibă toate răspunsurile la purtător, să știe tot ce se poate ști pe subiectul/ domeniul în care deține expertiza, să nu care cumva să îi scape vreo informație ori să fie luată pe nepregătite, să nu știe să dea un răspuns pe loc, că se va considera un impostor, un ratat care doar pretinde că are expertiza, când de fapt nu știe TOTUL.
3. 𝗜𝗻𝗱𝗶𝘃𝗶𝗱𝘂𝗮𝗹𝗶𝘀𝘁𝘂𝗹
Această tipologie de oameni este cea a persoanelor care au ferma convingere că trebuie să fie capabili să facă totul de unii singuri, iar dacă nu reușesc să o facă astfel, se consideră nedemni, incompetenți. A solicita ajutorul sau a-l accepta când îi e oferit individualistului se traduce pentru el ca fiind insuficient de competent, dar îl terifiază și gândul că, fiind nevoit să lucreze alături de altcineva, acea persoană poate să îi descopere lipsurile, minusurile.
4. 𝗚𝗲𝗻𝗶𝘂𝗹 𝗶𝗻𝗻𝗮𝘀𝗰𝘂𝘁
Face referire la acel tip de persoană care își petrece întreaga viață să învețe o mulțime de lucruri și să acumuleze cunoștințe peste cunoștințe, abilități de tot felul, depunând relativ puțin efort, astfel încât ajunge să creadă că trebuie să înțeleagă și să proceseze orice informație nouă sau orice fel de îndeletnicire nouă fără efort, în timp record. Iar dacă întâmpină dificultăți în a învăța ceva nou, teoretic ori practic, dacă procesul de învățare nu se desfășoară cu maximă ușurință sau dacă nu reușește să facă ceva din prima, această persoană tinde să se simtă rușinată și stânjenită, să pună la îndoială capacitățile sale.
5. 𝗦𝘂𝗽𝗲𝗿𝗲𝗿𝗼𝘂𝗹
Cei care se încadrează în această tipologie consideră că e nevoie să exceleze în toate rolurile pe care le au îndeplinit în viața de zi cu zi, iar ca profesioniști își asumă mai multe responsabilități și angajamente decât pot duce, fără limite, asemenea caută să se dea peste cap din rolul de părinte, partener de viață, prieten, etc. ori jonglând cu toate astea. Ei ajung astfel să se forțeze până dincolo de limite, pentru a putea îndeplini fiecare rol în parte. La serviciu, supereroul este acel workaholic, dependent de munca sa, ferm convins că lipsa lui de competență ori talente trebuie compensată cu muuuuultă muncă, muuult efort.
În ce tipologie te regăsești?
Eu am fost o combinație de trei dintre acestea, iar perfecționismul încă îmi mai dă bătăi de cap. Dar când simt că începe să își facă de cap, îl dau deoparte.
În orice formă s-ar manifesta sindromul impostorului, acest fenomen este considerat și un modalitate utilă de progres, de a cere mai mult de la tine și a evolua. Asta ca să îi vedem și părțile bune.😊
Check List cu câteva dintre semnele ori simptomele acestui sindrom care ne afectează în plan mental și emoțional, având un impact major în viața noastră profesională.
Așadar, suferi și tu de sindromul impostorului dacă:
❌️ te îndoiești de competențele și talentele tale în pofida rezultatelor, experienței și formării constante
❌️ nu ai capacitatea de a te evalua în mod realist (te compari permanent și crezi că ceilalți profesioniști sunt mult mai bine pregătiți decât tine sau că au alte atuuri care îți lipsesc)
❌️ vrei mereu să dovedești mai multe căci niciodată nu e(ști) suficient
❌️ îți atribui succesul unor factori externi, fără legătură cu tine, și îl consideri întâmplător și temporar (îl faci tu să fie temporar pentru că nu crezi în tine ca să repeți performanța)
❌️ te critici dur pentru eventuale greșeli și cauți perfecțiunea
❌️ vrei să faci totul de unul singur, iar dacă primești ajutor consideri că e din cauză că tu nu ai fost suficient de bun, că nu te descurci, că îți lipsesc cunoștințele și competențele așadar
❌️ crezi că succesul se obține numai muncind din greu și fără oprire, altfel nu îl "meriți"
Cum se poate trata sindromul impostorului?
• Fă pace cu vocea critică din interior, învață să devii mai blând cu propria-ți persoană!
• Fă pace cu trecutul, indiferent când ai simțit că ai dat-o în bară sau că nu te-ai ridicat la anumite standarde, învață să te accepți necondiționat așa cum ești și să-ți transformi punctele slabe în atuuri! Scriam recent despre efectul Pratfall- vezi postarea pe grupul privat (te poți înscrie în Comunitatea Succes pe Tocuri aici).
• Intră într-un proces constant de creștere personală în care să lucrezi cu propria-ți persoană, să îți descoperi potențialul și să-ți accepți anumite limite ca fiind ceva firesc!
• Încetează comparațiile neproductive!
• Identifică de unde ai învățat aceste tipare și caută să le înlocuiești treptat cu unele mai sănătoase!
• Cere și învață să primești feedbackul din partea celorlalți ca pe o oportunitate de creștere, nu ca pe un trofeu (feedback pozitiv) ori un motiv de demoralizare (feedback negativ), după caz!
• Fii tu însuți, dă-ți voie să fii autentic, să renunți la măști și să îți permiți să greșești! Erorile sunt oportunități excelente de a învăța să facem lucrurile mai bine ori pur și simplu altfel!
• Chiar și personalitățile la care privim cu admirație au astfel de momente de îndoială, dar asta nu le răpește din strălucire. Vizionam în urmă cu 2 luni un interviu al lui Gabor Mate în care făcea o astfel de mărturisire și e vorba de... Gabor Mate!! Știi ce zic?
• Solicită suportul unui profesionist specializat în domeniu (coach, mentor ori chiar psiholog/ psihoterapeut) care te poate ghida în tot acest proces de reechilibrare și împuternicire!
Eu, precum coach profesionist și consilier dezvoltare personală, am conceput un program de 6 luni care are la bază metoda 3A - o metodă perfectată de mine în urma experienței personale și a sutelor (mii chiar) de oameni cu care am lucrat de-a lungul celor aproape 15 ani de carieră în resurse umane, educație, formare și dezvoltare, consultanță. Am creat acest program pentru a ajuta profesionistele să se elibereze de sindromul impostorului prin metoda 3A, ca să își poată construi o afacere sau după caz, cariera din rolul de angajat, fără să sacrifice relațiile și/ sau sănătatea, dar deși momentan am închis înscrierile, te poți programa pentru un apel de clarificare- click aici. Dacă în urma conversației concluzionăm că acest program ți se potrivește, rămâi pe lista de așteptare până când reiau înscrierile- e important să rezervi un loc, deoarece locurile în program sunt foarte limitate ca urmare a faptului că presupune mult lucru 1:1 și în acest moment, pot face asta cu maxim 5 persoane în paralel.
_____________
Surse de informare:
https://www.linkedin.com/pulse/5-types-imposter-syndrome-carmel-murphy
https://www.verywellmind.com/imposter-syndrome-and-social-anxiety-disorder-4156469
Photo Credit: WIX Media