Să spui "nu" poate fi una dintre cele mai dificile situații din comunicare de gestionat cu succes, mai ales într-un mediu profesional ostil și mai ales când ești genul de persoană care evită conflictele.
Precum coach și facilitator de ateliere pe tema comunicării asertive și nonviolente, am observat cât de des se confruntă oamenii cu această provocare. De multe ori, ne simțim obligați să spunem "da" chiar și atunci când suntem deja cu mult depășiți de situație. Dar de ce este atât de greu?
De ce ne e atât de greu să refuzăm?
Chiar în dimineața asta vorbeam cu o clientă despre motivele care o determină să spună „da” și i se pare imposibil să refuze pe cineva, chiar și atunci când simte că se află într-o situație cu mult peste cât poate duce.
Enumăr mai jos câteva dintre cel mai frecvent întâlnite cauze, identificate atât în rândul oamenilor cu care lucrez, dar și din propria-mi experiență de people pleaser. Ordinea acestor cauze este aleatorie.
1. Frica de repercusiuni
Ne temem că dacă spunem "nu", am putea avea multe de pierdut, de la colaborarea colegilor cu o altă ocazie când noi am avea nevoie de ceva până la a ne pune în pericol chiar locul de muncă.
2. Dorința de a ne face plăcuți
Vrem să ne facem agreați și astfel, acceptați, apreciați, respectați de către colegi și manageri, ceea ce ne face să luăm asupra noastră mult mai mult decât putem gestiona.
3. Perfecționismul
Credem că trebuie să facem totul perfect și să nu ratăm nicio oportunitate, credem că mai bine decât noi oricum nu ar face nimeni, așa că de ce să nu o facem chiar noi?!
4. Frica de a intra într-un conflict
Avem convingerea că totul funcționează după un sistem binar: fie e albă, fie e neagră. În termeni de comunicare, dacă spun ceea ce simt și ce gândesc cu adevărat, implicit dacă refuz, e o dovadă de comunicare agresivă și o atitudine egocentrică. Dacă vreau să nu fiu perceput drept agresiv sau egocentric, singura soluție e să țin sub tăcere ce simt și gândesc, implicit să accept orice, oricât, oricând.
5. Nevoia de a dovedi „eu pot”
În lipsa conștientizării propriei valori și a încrederii în sine, tendința este de a dovedi mereu ceva cuiva despre noi. Cu cât mai multe și mai provocatoare sarcinile sau responsabilitățile atribuite, cu atât mai satisfăcătoare pentru egoul nostru.
6. Ne simțim responsabili
Purtăm în suflet și în spate povara responsabilității pentru toți și pentru toate. Vinovăția și rușinea ne însoțesc pretutindeni, iar a refuza pe cineva e asociat cu fuga de responsabilitate, căci cum așa? Nu eram noi cei care țineam în spate toată echipa, toată firma, ba chiar lumea întreagă? Nu eram noi cei responsabili pentru bunăstarea tuturor și a organizației? Dacă noi nu facem și acel lucru, nu acceptăm și acea sarcină, oare nu se va opri lumea în loc? Ori cine poate trăi cu sentimentul de vinovăție că a oprit mersul lucrurilor în lume, respectiv cu rușinea că ar fi putut să evite asta, dar a preferat să nu...?
Cum să te exprimi asertiv și să spui "nu" fără a te scuza
Câteva recomandări de pus în practică în cele ce urmează, dar te rog: nu crede pe cuvânt, ci testează-le! Altfel, nu o să știi cu adevărat dacă funcționează pentru tine.
1. Fii clar și direct: începe cu o afirmație clară. De exemplu, „Mulțumesc că te-ai gândit la mine. Acum nu pot prelua această sarcină." ori „Nu pot să mă ocup de asta acum. Te sun de îndată ce mă eliberez.”
2. Oferă o explicație scurtă: „Nu pot rămâne/ Îmi este imposibil să rămân peste program azi- am deja ceva programat după.” ori „Sunt deja implicat în alte proiecte și nu aș putea să acord atenția necesară acestei noi sarcini."
3. Sugerează alternative: „Poate ar fi util să delegăm acest proiect lui X. Are deja informațiile legate de acest proiect" ori „Nu mă pot ocupa de asta acum. Îți propun să o programăm pentru mâine dimineață”.
Atitudinea potrivită în situații dificile
Dincolo de cuvinte, e important să acorzi atenție atitudinii tale în general.
1. Păstrează-ți calmul: menține un ton calm și respectuos. Evită să-ți ridici vocea sau să devii defensiv.
2. Arată empatie: înțelege și recunoaște nevoile celuilalt. Pune-te în locul său: cum se simte, ce nevoi are? E important ca el să se simtă înțeles, dar atenție! A asculta și a înțelege perspectiva celuilalt, nu înseamnă automat să aderăm la punctul său de vedere. Ceilalți ne pot solicita lucruri care pot fi importante și urgente pentru aceștia, dar a empatiza e despre a-i înțelege, în cazul ăsta, prioritățile, ci nu despre a renunța la propriile tale priorități sau nevoi. De exemplu: ”Îmi dau seama că acest proiect este important pentru tine și apreciez că te-ai gândit la mine. În momentul ăsta, sunt prins 100% în proiectul X și nu pot prelua altceva."
3. Rămâi ferm: în timp ce ești empatic, menține-ți poziția! Mai ales când multă vreme ai fost perceput acel „Yes Man” care acceptă fără comentarii totul, oamenii nu te vor crede pe cuvânt la început. Așa că vor insista, îți vor testa limitele. Rămâi consecvent: „Aș vrea să te pot ajuta. Pur și simplu nu pot acum."
Atenție! Aliniază nonverbalul și paraverbalul la verbal. Mai exact, dacă vorbele tale sunt despre grabă, urgențe, proiecte importante, dar modul în care rostești cuvintele și gesturile pe care le faci sunt din alt tablou, din start vorbele s-au diluat și nu mai prezintă credibilitate. Ai spus că ai ceva urgent de făcut și trebuie să fugi în altă parte, ridică-te și du-te hotărât într-acolo! Ai spus că ești cu un furnizor sau client în conversație și nu te poți ocupa de nimic altceva acum, explică scurt, rapid și revino numaidecât cu nasul în calculator sau la telefon unde purtai acea conversație.
În concluzie, există viață și după refuzuri!
Modul în care spui NU face diferența, dar mai ales ce crezi tu despre tine când spui NU face diferența, prin faptul că asta va ajunge la cel din fața ta, dincolo de cuvinte.
Așadar, menține-ți calmul: poți fi ferm și politicos totodată. Nu e nevoie să devii defensiv, să te scuzi sau să te justifici în mod excesiv! Explică scurt și clar de ce nu poți prelua sarcina și oferă motive obiective (pe scurt- repet, pe scurt). Vino cu alternative și arată-ți disponibilitatea de a ajuta în alte moduri, dacă este posibil – altfel, nu considera că a ajuta de fiecare dată și pe toată lumea este unica ta responsabilitate în viață. Amintește-ți că a fi empatic este despre a recunoaște dificultățile și/sau nevoile celuilalt, dar nu a-ți compromite propriile limite.
În definitiv, să învățăm a spune "nu" în mod asertiv este esențial pentru a menține un echilibru sănătos între viața profesională și cea personală. Este important să recunoaștem limitele noastre și să le comunicăm într-un mod clar, respectuos și empatic, dar și mai important e să punem în aplicare acele limite.
Exersând aceste tehnici, putem construi un mediu de lucru cu adevărat constructiv, atât pentru noi înșine, cât și pentru cei din jurul nostru. Practica asertivității în astfel de situații nu numai că te ajută să gestionezi mai bine volumul de muncă, dar contribuie și la crearea unui mediu de lucru mai respectuos și echilibrat, precum și – cel mai important – contribuie enorm la sănătatea ta emoțională, mentală și chiar fizică!
Află mai multe despre dificultățile pe care le întâmpini în a comunica ce gândești, ce simți și ce-ți dorești în relațiile profesionale (și nu numai), precum și despre cum să abordezi în mod eficient chiar și tipologiile dificile de persoane într-un webinar gratuit, organizat pentru ultima dată, în 20 mai, ora 20:00.
Fără frica de a spune NU, fără ocolișuri și fără regrete: comunică încrezător, empatic și convingător în mediul profesional!
Commentaires