top of page
Caută

Ce ne împiedică să fim cea mai bună versiune a noastră

Actualizată în: 28 dec. 2020


Cercul vicios al convingerilor limitative

Ni se întâmplă adesea să ne criticăm aspru, să fim implacabili cu propria persoană în legătură cu greșelile pe care le facem sau, din contră, deși trăim niște experiențe dureroase, ne găsim tot soiul de justificări pentru a rămâne fix în același loc, în relație cu aceiași oameni.


În spatele acestor gânduri sunt de fapt niște convingeri pe care noi ni le-am creat, iar ele stau la baza comportamentelor noastre. Convingerile pe care noi le avem despre viață în general și despre noi înșine, în mod particular, dictează modul în care noi ne purtăm.


Aceste convingeri generează în fapt niște reacții în lanț: în primul rând, ele sunt în fapt niște gânduri care generează comportamentele noastre. Apoi, se aplică „legea atracției”: adică atragem în viața noastră ceea ce gândim. Mai exact, noi atragem oameni care ne oglindesc, care vin în viața noastră și rămân acolo pentru o lecție anume: ei oglindesc problemele noastre, rănile noastre, toate acele aspecte rămase nerezolvate în noi înșine, care ne fac să nu fim bine cu propria persoană, oglindesc prin comportamentul lor fix acele „bube” ale noastre, dacă le putem numi așa.


Toţi avem numeroase convingeri care ne împiedică să fim ceea ce vrem să fim cu adevărat. Cum putem ieși din acest cerc vicios? În primul rând, acceptând experienţa care ne-a cauzat o traumă, o rană emoțională, care a dus la crearea acestor convingeri limitative ale noastre, dar mai ales acceptându-ne pe noi înșine. Tocmai de aceea este atât de important să învățăm să ne cunoaştem şi să ne acceptăm pe noi înșine într-o măsură cât mai mare. Acest lucru ne ajută să trăim din ce în ce mai puţine experiențe dureroase. Depinde doar de noi însă dacă și când hotărâm să ne luăm viaţa în propriile mâini, pentru a deveni stăpâni pe propria existenţă și să începem procesul de vindecare al vechilor răni, care ne pot produce foarte mult rău.


De unde provin aceste răni emoționale?

Din copilărie, ba chiar după unii specialiști, ele se instalează încă din viața intrauterină când