Caută

Când managerul nu e un lider (lecția mea învățată din greșeli)

Când managerul nu este un lider autentic (o lecție învățată din propriile greșeli), lucrurile într-o organizație se pot complica, iar consecințele sunt diverse. De la lipsa motivării oamenilor, a competențelor necesare performanței până la conflicte și pierderi de resurse importante (mai ales, pierderea oamenilor cheie).


Un sondaj Gallup a reliefat că:

Atunci când oamenii pleacă din organizaţiile lor, 65% pleacă din cauza managerilor.”

Cu alte cuvinte: oamenii nu părăsesc organizații, ci șefi.


Și cred că știi ce zic: cunoști cel puțin o astfel de situație și foarte probabil să fi fost o experiență proprie.


Atât de mult din ceea ce numim management constă în a complica munca oamenilor.”- afirma PETER DRUCKER, supranumit părintele managementului.

Vreau să îți spun că destul de mulți oameni (poate încă prea mulți) consideră că a fi manager este mult mai important decât a fi lider, că e ceva superior și simplul fapt că deții o funcție, că ești „cocoțat" undeva sus în organigramă este mai mult decât suficient ca să îi determine pe oameni să facă ce au de făcut.

Probabil că da, atunci când a face e sinonim cu a executa. Și când execuți ceva, cam cum te face să te simți?


Căci da, inclusiv la muncă, e vorba despre a simți, oricât de mult și-ar dori unii manageri să ne transformăm în niște roboței și să lăsăm deoparte ce simțim.


Am învățat pe propria-mi piele (și a durut) că cei care se bazează pe funcția deținută nu își pot face oamenii să îi urmeze dincolo de autoritatea formală, dincolo de fișa postului sau de programul obișnuit de lucru.


Când aveam 24 ani, mi s-a oferit oportunitatea de a promova în poziția de manager resurse umane, în cadrul multinaționalei din care făceam parte.


Inițial, am fost numită coordonator, care era un fel de struțo-cămilă, mai exact- răspundeam de întreaga activitate a departamentului, dar oamenii din echipa mea, în organigramă și în fișa postului, raportau către directorul general, ca și mine de altfel. Așadar, formal, nu aveam autoritatea de a-i conduce, dar eram responsabilă de rezultatele echipei.🤦‍♀️


Eram la acea vreme cea mai nouă din departament și aproape cea mai tânără. Ce să zic... vestea că am ocupat eu poziția nu a fost primită cu bucurie de persoanele alături de care lucram zilnic.


Am început să aplic un stil de conducere din care nici eu nu înțelegeam nimic- aplicam inconștient modelul învățat de la liderul anterior, fără să realizez că liderul acela avea o arie de influență foarte largă prin comparație cu mine, influență în care investise timp și disponibilitate.



M-am agățat de o funcție crezând că aceea e cea care îmi va conferi autoritatea în fața colegelor mai vechi din departament.


Am primit în scurt timp și funcția, adică poziția în organigramă și am refăcut fișele de post din care reieșea de data aceasta că sunt managerul lor direct, atâta că... relațiile nu s-au îmbunătățit, evident, ci mai degrabă a crescut nivelul de frustrare.


Abia atunci am început și eu să pricep că nu conduci pe baza unei funcții sau pe autoritatea celor care te-au învestit în funcție, ci conduci în baza a cine ești tu și cum ajunge asta la cei din jur.



Încet, am învățat din greșeli ceea ce știu acum:

• că e vorba de relații- cât de mult îți pasă (adică, obții permisiunea oamenilor de a-i conduce construind relații – nivelul 2 de leadership)


• că e vorba de rezultate obținute și celebrate în echipă- ce faci tu la nivel de echipă și organizație (iar acesta este nivelul 3 de leadership: producția)


• am mai înțeles că este vorba de formarea oamenilor (nivelul 4), cu alte cuvinte, de orientarea ta către creșterea celorlalți, deoarece liderii buni cresc la rândul lor alți lideri, că e nevoie să investesc timp și disponibilitate în oamenii mei, inclusiv în aceia pentru care nu am vreo afinitate ori ei pentru mine, dacă înțelegi ce zic...


Leadershipul nu este despre o funcție anume!


Este despre muuuuuult mai mult.


Și îți propun să facem acum o listă cu „despre ce e vorba în leadership”. Las mai jos câteva idei și te invit să continui și tu lista măcar cu o idee, așa cum îl simți tu!

  • Leadershipul înseamnă curajul de a fi deschis către idei noi.

  • Leadershipul înseamnă să fii nesatisfăcut de realitatea actuală.

  • Leadershipul înseamnă să-ţi asumi responsabilitatea în timp ce alţii caută scuze.

  • Leadershipul înseamnă să vezi posibilităţile dintr-o situaţie, în timp ce alţii văd limitările.

  • Leadershipul înseamnă să invoci în alţii capacitatea de a visa.

  • Leadershipul înseamnă să-i inspiri pe alţii cu o viziune a ceea ce pot contribui.

  • Leadershipul înseamnă sufletul tău care vorbeşte cu sufletele altora.

  • Leadershipul înseamnă integrarea inimii, minţii şi spiritului.

  • Leadershipul este puterea unuia care face mai mulţi şi a multora care fac unul.

  • Leadershipul este capacitatea de a-ți păsa şi de a elibera idei, energie şi capacitatea altora.

  • Leadershipul este dorinţa de a ieşi în evidenţă din mulţime.

  • Leadershipul este abilitatea de a-ţi înăbuşi egoul de dragul a ce este mai bun.

  • Leadershipul este, înainte de toate, curajos.

  • Leadershipul este o minte deschisă şi un suflet deschis.

  • Leadershipul este visul devenit realitate.

Pentru tine, despre ce este leadershipul? Scrie-mi, abia aștept să îți aflu părerea!


PhotoCredit: wix

10 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate