Caută

Banii n-aduc fericirea

Actualizată în: 18 ian. 2021


Afacere versus binefacere

Am descoperit în urma cu ceva timp că eram Maica Tereza!


Nu mă călugărisem și nici nu îmi propusesem să îmi pun viața în slujba umanității, deși e cel mai nobil lucru posibil...

Am descoperit de fapt că sufeream de sindromul Maica Tereza, care nu este o boală în sensul medical, ci se manifestă în business unde eu mă desfășuram ca o veritabilă casă de binefacere🙂


Sunt, e drept, și co-fondator al unui ONG, Asociația Profesioniștilor de Mâine. Arca lui LYD, care este dedicat tinerilor și pentru tineri voi activa mereu ca voluntar cu cel mai mare drag și convingere că este nevoie să facem astfel de activități, desigur în limita timpului liber și a altor resurse.


Dar eu extinsesem "voluntariatul" și pe cabinet, și pe formarea și dezvoltarea adulților. Dacă nu era gratis, era la (super-mega)reducere! Apoi am tras linie și concluzionat: veniturile reprezentau a șasea parte din cheltuielile mele. Adică, dacă ar fi fost o pizza, 1 felie o câștigam și cu 5 veneam de-acasă.


Și de la o lună la alta, constatam tot mai des practica asta: pe omul ăsta îl cunosc, celălalt nu și-ar permite, ea are nevoie de ajutor că e într-o situație socială dificilă, cealaltă apreciază atât de mult tot ce ofer ca servicii și este dornică să lucrăm mai mult că este mai mare încântarea și uite așa, ba dintr-un motiv, ba din altul, lucram „pe împrumut”.


Atâta că eu nu mai sunt de mulți ani modestă în sensul ăla, învățat la mama acasă, să nu mă apreciez prea tare, să stau cu capul plecat și să îi las doar pe alții să mă laude. Etapa asta este istorie de ceva vreme deja, pentru că atunci când îți cunoști valoarea, adică ești conștient de ce știi și poți să faci, de valoarea pe care tu o adaugi altora, nu este despre a te lăuda... doar te descrii, vorbești despre tine, cine ești și ce poți face.


Așadar, pot afirma că nu era că nu îmi cunoșteam valoarea ca profesionist (și ca om), ci nu îmi acordam prioritate. Prima dată era să îi ajut pe cei aflați în nevoie, deși nu mi-o cereau ei neapărat, apoi era să îi răsplătesc pe cei care îmi apreciază serviciile cu discounturi generoase (a se înțelege sub pragul profitabilității), precum și să fiu prietenă/ colegă bine intenționată și... astfel, cum aș putea să iau bani de la vechi prieteni/ colegi?!


Și mai aveam o convingere puternică în legătură cu banii: consideram că singurul mod de a aduce valoare în viața oamenilor este prin a dărui (gratis, deci) din ce știu și pot să fac, din ce sunt. Credeam cu tărie că dacă ce ofer nu este gratuit sau măcar la un preț simbolic, atunci nu va mai fi la fel de valoros, omul la care va ajunge nu îl va mai percepe ca pe o valoare adăugată, ci îl va privi mai degrabă exclusiv ca pe un cost.

Experiența avea să îmi dovedească fix contrariul! În realitate, puțini oameni valorează ce primesc gratis; cei mai mulți nu apreciază la justa valoare, nu „exploatează” ce primesc la capacitate maximă, uneori efectiv uitând de acel dar sau ignorându-l cu bună știință.


Punct și de la capăt

Maica Tereza a murit, știm asta... Așa și sindromul meu în afaceri.


Acum, ofer servicii contra cost si discounturi în limita profitabilității. Ajut omul la nevoie, dacă mi-o cere în mod expres, altfel nu îl ajut deloc, deoarece toți clienții cu care am lucrat gratis din motive "sociale" erau și după câteva luni (sau alții după câteva ședințe, după caz) fix în același loc, inclusiv la nivel de conștientizare, nu mai vorbim de acțiune... Asta pentru că EU m-am oferit să ajut (ei doar au acceptat), deci EU am fost motivată să aduc o schimbare în bine în viața lor, pe care EU am considerat-o necesară, nu ei! Cu alte cuvinte, am ținut chiar zeci de ședințe de consiliere care au avut drept finalitate... socializarea. Nimic nu s-a schimbat în viața lor, pentru că nu a existat motivație de la bun început din partea lor. Așadar, NU am ajutat pe nimeni în acele ședințe, deși asta mi-a fost intenția, cel mult mi-am îmbogățit eu cazuistica, iar ei cultura generală... Există și excepții, desigur!


Am înțeles cât se poate de clar că nu poți ajuta pe cineva, dacă el nu își dorește să primească ajutor, astfel că am încetat să mă mai ofer să sprijin pe cineva, dacă acea persoană nu îmi cere în mod explicit suportul, dacă nu este dornică să aducă o schimbare în viața sa și dacă nu este și dispusă să investească timp și alte resurse, inclusiv de ordin financiar, în acest sens. Știți cum este... când obții ceva „cu sudoarea frunții”, îl apreciezi și fructifici la maxim!


"Time is money". "Business is business"

Sunt două expresii pe care le-am auzit de mică în nenumăratele filme americane urmărite. Păreau niște replici meschine, de blamat, și asta pentru că viziunea mea asupra banilor era una... limitată. Mă limitam la a privi banii ca pe "ochiul dracului", cu cât ai mai mulți, cu atât ești mai nefericit auzisem de multe ori în copilărie și chiar mai târziu.


A trebuit să trec de 30 de ani ca să realizez că fericit sau nefericit ești oricum, că asta vine din interior; să realizez și că în jurul meu sunt mulți oameni, ba chiar dureros de mulți copii pentru care se strâng bani ca să își permită intervenții medicale; sunt atâția oameni care mor pentru că nu reușesc să îi strângă la timp sau în România, din lipsă de bani (și de educație în mod special), mor oameni pentru că nu ajung la medic decât când nu mai pot, pentru că nu își permit!


Banii - un simplu instrument în mâinile noastre

Banii sunt un instrument pe care noi putem alege să îi folosim în scopuri umanitare, medicale, pentru nevoile de bază, dar și pentru nevoi superioare sau putem alege să îi folosim în scopuri superficiale, de orice gen.

Este o alegere personală cum îi folosim.


Noi, oamenii, îi transformăm în sursă de fericire sau nefericire. Să cred că aș fi mai fericită fără bani este un nonsens. Să cred că banii mă fac pe mine într-un fel sau altul este a arunca responsabilitatea față de propria viață și alegeri asupra unor obiecte.

Decid obiectele în locul meu, în locul tău, în locul oricărui alt om?

Nu.

Eu, tu, noi, oamenii, decidem asupra lor.


Și eu am decis că vreau bani, cât mai mulți, de ce nu?

Cât timp îmi doresc să fac bine în jurul meu, să aduc valoare, banii sunt instrumente utile în acest sens.


Până la urmă, dacă stai să te gândești nimic din ce este gratuit nu este realmente gratuit 100%- să luăm exemplele din țara noastră privind accesul la serviciile medicale si pe cel la educație...


Banii n-aduc fericirea... dar o întrețin 🤔

Nu am trecut de la o extremă la alta și nu, nu cred acum că dacă am bani pot cumpăra fericirea, sănătatea, iubirea sau bunătatea. Dar ce crezi? Nici în sărăcie nu ți le asigură nimeni.

Fericirea vine din interior, nu ne-o oferă nimeni, noi ne-o creăm singuri; sănătatea este influențată de nenumărați factori, dar măcar cu bani poți spera că ai acces la servicii medicale de calitate și în timp util; iubire există și în sărăcie și în avuție, se începe cu iubirea de sine; iar în ce privește bunătatea... am cunoscut oameni săraci răutăcioși în fiecare moment din zi, dând vina chiar pe sărăcie că au devenit așa, precum am cunoscut și oameni cu o situație financiară peste medie dispuși oricând să dăruiască și să ajute nu doar material, ci și să ofere din timpul lor și să acorde sprijin emoțional.


De ce să asociem banii cu ceva murdar, aducător de nefericire și să transmitem Universului că noi nu avem nevoie de ei, că ne fac mai mult rău decât bine?...

Noi facem banii, noi le dăm destinația, noi alegem în ce scopuri să îi folosim.

Noi alegem să fim fericiți ori ba, noi ne îngrijim de sănătate, noi iubim și ne lăsăm iubiți, noi alegem persoanele pe care le iubim, noi alegem persoanele de care ne înconjurăm și tot noi alegem să fim buni ori ba.


Banii sunt obiecte asupra cărora NOI decidem. Nu au vreo putere supranaturală, desprinsă din filmele cu strigoi si vrăjitoare pe coadă de mătură, ci au puterea pe care NOI le-o dăm!


Tu ce alegeri ai făcut în privința banilor?

Tu ce decizi? Să ai sau să nu ai mai mulți bani?

Să îi folosești în scopuri utile și benefice sau meschine?


Te invit să lucrăm împreună în ce privește convingerile tale limitative în legătură cu prosperitatea, cu banii și nu numai!


Dau startul înscrierilor pentru programul de dezvoltare personală privind relația cu sine, menit să te ajute să îți descoperi convingerile limitative și să depășești toate blocajele ce te împiedică se devii tu însuți/ însăți, autentic/ă, având stimă de sine, o imagine de sine realistă și pozitivă, cu încredere în propriile forțe, conștient/ă de potențialul tău și motivat/ă întru autodepășire. Detalii aici.


John C. Maxwell – „Există doar două motive pentru a avea bani: pentru a avea opțiuni și pentru a-i ajuta pe ceilalți”.

42 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate