Păpușile din camera bună😍
Bunica mea, Dumnezeu să o odihnească, obișnuia să păstreze cu sfințenie aceste păpuși. Îmi permitea să mă joc cu ele ocazional și cu mare grijă, le cumpărase înainte să mă fi născut și îmi amintea că atunci când fratele meu era mic nu le rupsese (evident, că nici nu îl interesaseră!), așa că și eu trebuia să fiu atentă să nu o fac.
Am crescut și au trecut destul de mulți ani din viața mea ca adult până să ajung în punctul de a înțelege ce mă întrebasem de copil: de ce le-a mai cumpărat dacă nu ne lasă să ne atingem de ele?
Destul de recent am înțeles că ea le cumpărase pentru un copil într-adevăr, pentru o fetiță care adora păpușile, dar acea fetiță nu eram eu și nici vreo altă fetiță din familie, ci era acel copil din interiorul său. Copilul care nu avusese niciodată o astfel de păpușă, ci doar una din cârpe; un copil care nu avusese parte de joc și joacă, pentru că era la muncă pe câmp, pe lângă casă sau departe de casă, plecată cu carul cu boi să vândă din cele produse peste vară; un copil care învățase că astfel de lucruri se obțin foarte greu și când le ai, e extrem de important să le păstrezi în stare perfectă, iar a le folosi ar fi însemnat să zădărnicească eforturile depuse; un copil care a trăit în vreme de război și a îndurat multe lipsuri ce l-au marcat pentru totdeauna...
Bunica (sau mămica, așa cum îi spuneam) nu mai este- a trecut în neființă la început de pandemie când la înmormântare nu puteau participa mai mult de 7-8 persoane (cu tot cu preot), iar eu nu m-am numărat printre acelea...😥
Mi-a luat timp, mult de lucru cu propria persoană, în sesiuni de consiliere, ca să empatizez cu ea, ca să înțeleg că sub vorba-i aspră și tonu-i certăreț, se ascundea o grijă nemărginită izvorâtă din dragostea ei pentru noi. Nu știa cum să pună asta în cuvinte și în gesturi afectuoase, dar mereu mereu, indiferent de vârsta noastră, ne purta de grijă și voia să știe cum suntem, ce facem, dacă ne e bine. Suferea că nu o vizitam mai des și vizitele erau oricum scurte, dar își dorea să ne știe bine.
👉Abordarea noastră în relația cu ceilalţi se schimbă când ne dăm voie să empatizam, să ascultăm activ, și asta pentru că a comunica nu se limitează doar la a vorbi.👈
Dar despre comunicare, ascultare activă și empatie vorbesc mai pe larg într-un material pe care îl poți descărca gratuit de aici, dacă nu ai făcut-o încă.
Gânduri bune și amintește-ți că sunt doar la un click distanță când ai nevoie de suport și ghidare.
Comments