Caută

6 cauze ale nereușitei în viață



Pentru că nu o dată am primit întrebarea „de ce nu reușesc să realizez ce îmi doresc – ce fac greșit?”, am pus pe listă șase dintre cauzele cel mai frecvent întâlnite care stau la baza nereușitei în general. Fiecare dintre noi s-a confruntat cel puțin cu una dintre acestea și posibil, să nu fie doar de domeniul trecutului...


Indisponibilitatea pentru schimbare

Prima posibilă cauză pe listă este indisponibilitatea pentru schimbare: un motiv pentru care încă nu ai realizat ce ți-ai propus este faptul că nu ești dispus/ă să te schimbi.

Nu conștientizezi nevoia de a aduce o schimbare în ce te privește. Fie crezi că cei care reușesc în viață au avut noroc și... cam atât; fie crezi că doar condițiile și circumstanțele în care trăiești necesită o îmbunătățire, nu și tu!

Ideea este că nu ești (încă) pregătit/ă să ieși din zona ta de confort și să îmbrățișezi schimbarea ca pe ceva absolut necesar ca să obții ce îți dorești.

Fără schimbare nu există îmbunătățire, creștere. Dacă ești confortabil/ă cu ce știi și poți să faci, dacă aplici iar și iar aceleași lucruri, NU crești, NU se îmbunătățește nimic, ești tot acolo unde ai fost și ieri, iar asta te face să stagnezi, să te plafonezi, în niciun caz să progresezi.

Alocă-ți un moment cu tine însuți/ însăți: ești mulțumit/ă de deciziile luate până acum? Cât de aproape ești de ceea ce îți dorești?

Vrei rezultate diferite?... Atunci, fă lucrurile diferit și îmbrățișează schimbarea!


Cantitate și scurtături

Cauza cu numărul 2 este despre cantitate și scurtături, în sensul în care te bazezi ori pe una, ori pe alta, ca fiind unicul mod de a reuși.

Poți fi genul de persoană care crede că DOAR mai multă muncă îți va asigura succesul și astfel, te "înhami" la mai mult decât poți duce, în loc să muncești de fapt mai inteligent, așadar să te concentrezi pe calitate, ci nu pe cantitate. Iei asupra ta tot soiul de angajamente, responsabilități fără număr, rămâi peste program zilnic, eventual mai rezolvi câteva task-uri și în weekend, nu spui niciodată „nu”, indiferent cât de încărcat/ă ești și chiar și atunci când simți că nu mai poți, că vei ceda fizic sau psihic (sau ambele), îți spui că de fapt mai poți un pic și continui să te supraaglomerezi în mod deliberat.

Sau poți fi, la polul opus, genul de om care consideră că pentru a reuși în viață, trebuie să "păcălești" sistemul (românul e „descurcăreț”, se spune), să găsești căile scurte, fără „bătăi de cap”, chiar dacă asta presupune să fii la limita legii, fie ea morală, ori chiar împotriva ei!

În acest caz, poți obține pe termen scurt ce îți dorești, dar ulterior poți pierde mult mai mult decât ai reușit să „câștigi” până în acel moment: drumul cel scurt deseori este înșelător și poți cădea foarte ușor în capcana sa.


Autocunoașterea superficială

Trecând la cauza cu numărul 3 dintre cele care pot sta la baza nereușitei cuiva, vom aduce în discuție autocunoașterea superficială: nu îți este clar ce vrei cu adevărat să devii/ să faci în viață, nici ce îți place să faci, respectiv ce poți și știi să faci (deții efectiv acele competențe).

Ca să ne dezvoltăm trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine/ însene. Noi trebuie să devenim conștienți/ conștiente de cine suntem.

Este posibil să nu îți fi alocat niciodată timp pentru a obține claritate în legătură cu plusurile tale, cu minusurile tale, interesele și pasiunile pe care le ai, valorile personale, unde vrei să ajungi, cât de departe vrei să mergi, ce oportunități ai, ce te împlinește cu adevărat, etc.

Este posibil ca, deși ți-ai stabilit unde vrei să ajungi în viață, să nu conștientizezi că deții deja abilitățile, aptitudinile, talentele necesare să realizezi ce îți dorești.

O autocunoaștere superficială conduce la alegeri care nu ne reprezintă, în legătură cu care vom fi desigur foarte nemulțumiți/te, chiar nefericiți/te.


Învățare = Anii de școală

Motivul cu numărul 4 are legătura cu o convingere ce te limitează: învățarea se termină odată cu anii de școală.

După finalizarea studiilor, se pierde de regulă și disponibilitatea pentru a învăța lucruri noi, pentru a ne extinde cunoștințele și competențele.

Ca elevi, învăţarea noastră era structurată. La fiecare nivel, am studiat după o programă școlară prestabilită şi ne-am demonstrat cunoştinţele prin intermediul examenelor. Totuşi, în cele din urmă, ne-am finalizat educaţia formală şi testele au încetat. Am încetat atunci să mai primim lectură obligatorie, să mai fim nevoiți să rezolvăm diferite probleme, să mai studiem pe termen lung și organizat pentru ca, la final, să ne fie testate cunoștințele.

Unii dintre noi au încetat atunci să își extindă cunoștințele și abilitățile; cu timpul, au încetat să mai fie disponibili să învețe lucruri noi, să aprofundeze ce știau deja, să își lărgească aria de competențe.

În locul învățăcelului de altădată, în locul unei mentalități de începător mânat de curiozitatea de a descoperi și de a învăța în mod constant, aceștia au adoptat atitudinea gen „le știu și le-am văzut pe toate”, au închis ușile unui proces ce durează în realitate o viață: învățarea sau îmbunătățirea continuă.


Convingerea limitativă că nu „meriți”

Cauza cu numărul 5 este des întâlnita convingere că nu "meriți".

Știi tu... nu „meriți” succesul pentru că nu ești suficient de pregătit-ă/ bun-ă/ frumos-oasă/ deștept-deșteaptă, etc.

Așa cum în copilărie, nu „meritai” să ți se cumpere ce îți doreai sau, mai rău, nu „meritai” atenția părinților, pentru că... și aici, te las pe tine să completezi lista.

Ideea este că există o serie de convingeri limitative pe care ți le-ai format despre tine, în special în perioada copilăriei, și îți este extrem de dificil acum să crezi în tine, în calitățile tale, în talentele tale, în capacitatea ta de a reuși în viață.

Legea oglinzii spune că trebuie ca tu să vezi mai întâi valoare în propria persoană, pentru ca și ceilalți să o poată vedea. Iar principiul acesta se aplică și când vorbim despre un interviu de angajare, și când vorbim despre gestionarea unui proiect, se aplică în activitatea de zi cu zi, precum și în relațiile stabilite la birou sau în viața personală. E o lege general valabilă.

Imaginea de sine funcționează ca un prag limitativ. Dacă de la unu la zece imaginea ta este de trei, ceea ce tu vei putea realiza va fi de doi. Pentru că pragul imaginii de sine te va împiedica să realizezi mai mult decât crezi tu că „meriți”.

Rareori, cineva reușește să se ridice în mod constant deasupra imaginii de sine şi să aibă succes. De fapt, poate că și tu cunoști oameni care au avut succes depășind pragul propriei imagini de sine şi e posibil să îi fi observat totodată cum, efectiv, s-au autosabotat, din cauză că nu se simţeau confortabil la acel nivel, din cauză că nu au crezut ei înşişi că sunt atât de buni, că "merită" să fie acolo.

Privește exemplele pe care le avem din sport – mentalitatea de învingător, sau altfel spus, când sportivul are o imagine de sine bună și crede realmente în valoarea sa, va reuși să dea tot ce e mai bun ca să câștige. Dacă în schimb vede mai multă valoare în adversarul său, se va poziționa în inferioritate în raport cu acesta și șansele de a pierde competiția cresc considerabil.

În concluzie, pragul imaginii de sine este extrem de important și merită dezbătut pe larg, separat.

Iar în ceea ce privește cuvântul acesta, „merit”, te invit să îl folosești doar în contextul „merit tot ce este mai bun” sau să îl scoți din vocabularul tău!


Ai încercat o dată și gata!

Cea de-a șasea posibilă cauză a nereușitei, ultima de pe această listă (ordinea este aleatorie), face referire la faptul că poți fi genul de persoană care a încercat o dată și gata.

Perseverența nu reprezintă tocmai punctul tău forte și te lași ușor descurajat/ă de primul obstacol mai serios.

Ca să reușești, este nevoie de consecvență, de o anumită disciplină, care se construiește și se aplică în timp – NU este un eveniment unic.

Micile obiceiuri practicate zilnic duc la realizări extraordinare.

Malcolm Gladwell vorbeşte despre faptul că acei oameni care sunt excelenţi în domeniul lor au făcut asta de cel puţin 10.000 de ori.

Asta înseamnă consecvenţă.


”Dacă îţi dezvolţi obiceiul de a avea succes, vei face din succes un obicei.” - Michael Angier

Tu ce obiceiuri ai dezvoltat de-a lungul timpului?

Ce obiceiuri noi ai nevoie să aduci în viața ta acum?


Analizează ce te împiedică pe tine să realizezi ce îți dorești să realizezi, să devii cine îți dorești să devii și începe să lucrezi în acest sens.

Dacă ai nevoie de suport, aruncă un ochi aici- poate te inspiră!

Oricând, cu drag, eu îți rămân la dispoziție pentru suport.


39 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate